Casa Bolta Rece

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, băieți și fete, trebuie să vă dau o veste proastă – odată cu intrarea lui Pluto în Capricorn, hop și criza! Nu aia de care știați, ci una și mai nașpa. Vestea bună este ca va trece. Vestea proastă este că va mai dura încă paișpe ani. Așa zice o cucoană care cică e un fel de autoritate în chestii cu horoscoape.

De ce vă spun toate astea, într-un text legat de Bolta Rece? Păi, dacă ne gândim că tocmai s-a terminat o eclipsă parțială de soare și că Neptun intră în zodia Peștilor… Cum, nu știți?! Păi chestia asta nu s-a mai întâmplat de pe vremea când trăia Eminescu!

Tradiție și sictir

Ehei, dacă zidurile ar putea vorbi, câte chestii ar putea ele să spună! Și nu mă refer numai la cele din microbeton, ci la subsolul Casei Bolta Rece, pentru că acolo se petrec cele mai interesante lucruri. La intrare e pentru profani, adevăratele treburi de poveste au loc la beci. Bașca, aici se poate și fuma, ceea ce sus e interzis. Așa, ca în Europa…

Când spui Bolta Rece, imediat îți trec prin cap chestii precum istorie, Eminescu, Creangă, chiolhanuri de taină printre butoaiele cu murături din hrube și așa mai departe. Ca participant la astfel de happening-uri, pot să spun, cu mâna pe inimă, că murături ca la nea’ Valeriu rar mai găsești. Nici ciorba de burtă nu e rea, să nu mai spun de tochitură…

Ca orice treabă de pe lumea asta, totul are însă o compensație.

Fosile și țânțari obraznici

Partea proastă este că, tot în localul cu pricina, mustind de povești la o ulcică cu vin, găsești aceiași chelneri de pe vremea lui Eminescu și Creangă. Cu sictirul aferent. Caragiale, un alt contemporan al marilor noștri înaintași, ar numi acest comportament ‘de moftangiu’. Să mă scuzați că dau atâtea precizări, dar am înțeles că mai sunt și elevi de liceu care citesc rubrica noastră, prin urmare m-am gândit să fiu băiat de treabă și să le dau un reper istoric. Cică Google a avut ceva probleme zilele astea așa că erudiția adolescenților noștri s-a topit brusc, în fața unui ecran pe care scrie ‘Sorry, site unavailable. Check your connection’

Revenind la istorie și sictir, trebuie să precizez că la Boltă mai găsești și niște metehne și un comportament al lăutarilor cel puțin nesimțit. Bre, inșii ăștia nu cântă chiar prost, însă vin să te bâzâie la cap taman când partida de… după chiolhan era aproape pusă la cale. Așa că rămâi și tu, și don’șoara sau doamna aferentă cam în ceață. Evident, plătești țânțarul, că dă prost la impresia artistică să nu-i pui ceva pe frunte sau în arcuș. Dacă mă gândesc bine, cred că pe asta se și bazează indivizii cu pricina. Nu vă mirați că mi-a venit în cap chestia asta, mi s-a spus de multe ori că sunt isteț. Și înclin să cred că lumea are dreptate.

Când nu poți da din mână, dai din picioare

A propos de plată. Băi, frate, aici chiar vorbim de istorie! Dacă vreți să vă arătați fițele sau pur și simplu nu aveți bani gheață în buzunar… scoateți un card bancar. Veți avea ocazia să vedeți pe fața ospătarilor matusalemici aceeași mirare pe care a avut-o Eminescu când a auzit că Veronica Micle umbla cu fofârlica. Adică cu alții. Știți voi care-i treaba, nu intru în amănunte, că mai sunt și copii prin preajmă. Și, la fel ca poetul nostru național, va trebui să o luați așa, ușor-ușor, spre Plopii fără soț. Mai pe românește, va trebui să vă mișcați posteriorul până la cel mai apropiat bancomat, din simplu motiv că la Bolta Rece e cam nașpa cu cardurile. În cazul grupului cu care am fost la masă, ne-am scobit toți de ce am avut prin protmonee, sub privirile suveran-sictirite ale ospătăriței. Cu siguranță hoașca se gândea: „Ai dracu’ intelectuali! Pune țara la cale da’, când să plătească, se scobește prin buzunare.”

Tot la capitolul istorie, aș menționa și unele pete de grăsime pe fețele de mese, contemporane, cu siguranță, marilor noștri înaintași pomeniți mai la deal. Dar asta se poate remedia, am înțeles că detergentul pe care îl folosesc, o data la fiecare eclipsă totală de soare, e mai bun decât unul obișnuit.

Hai să spunem și ceva de bine. Cât se poate

O notă bună este vinul de care au parte mușterii la masă – bun. Chiar foarte bun. Din păcate, trebuie să fac o precizare – depinde cât de apropiat ești de familia Mihai. Prietenii știu de ce!

Un lucru bun este și cu separeurile din beci, unde poți să înghesui într-un colț o colegă de serviciu fără să te vadă prea multă lume. Știți voi, relațiile dintre colegi, mai ales alea protejate, dau cam prost în peisaj. Mai nasol e cu vorbitul, ca acustica are niște caracteristici bizare. Ai necazuri cu ce spune unul lângă tine însă auzi perfect o conversație din cealaltă parte a beciului. Mie, de exemplu, mi-ar fi extrem de ușor să spun ce vorbea un domn, într-o engleză de baltă, cu o domnișoară, undeva într-unul din intrânduri. N-o să-i știu niciodată la față, ceea ce e un lucru bun – omul nostru era de un penibil extrem atunci când făcea avansuri unei june de la Litere. Impresia mea e ca fata ar fi făcut sex cu el oricum, chiar și fără penibilitățile pe care le debita individul.

O mizerie cu patină istorică

Gata, am spus de bine, să ne întoarcem la celelalte, care fac sau nu cheful de a mai veni la o crâșmă. Având în vedere că atunci când intru într-un local de genul acesta mă mai uit și pe pereți, nu aveam motive să fac altceva la Bolta Rece.

Cu această ocazie, am văzut ornamentele de sărbătoare, care nu erau altceva decât niște cetină simplă, pusă pe la bolți. Treaba nu e chiar rea, mai bine așa decât un kitsch grețos, ca în alte locuri cu mofturi. Nasol era că boxele audio vechi, din plastic lustruit de vremuri, se potriveau decorului ca niște versuri de Eminescu la o manea cântată de Florin Salam.

Următoarea oprire, buda. Ei, băieți și fete, aici nu s-a schimba nimic de foarte multă vreme. Nici măcar rugina de la robinete, nici măcar scaunele de budă, și ele antice și de demult. Nu am pretenția să mă ușurez doar în fața unor senzori cu infraroșu dar parcă îmi stă mâncarea aia bună în gât când văd că nu mă pot așeza pe budă. Și încercați să faceți pipi din picioare, în timp ce țineți pe loc treaba cealaltă, mai importantă! Vă spun că e o chestie la care nici Chuck Norris nu cred că se descurcă prea bine! Nu știu ce-or face doamnele, având în vedere unele detalii strict de natură anatomică.

Ce, vi se pare că ceea ce spun e prea buruienos?! Încercați voi să țineți… una în timp ce faceți alta și mai discutăm după aceea. Ori, mai bine priviți-vă în ochi soția, prietena sau amanta după ce iese de la buda Boltei Reci. Cred că n-o să-mi mai judecați vorbele prea aspru după o asemenea experiență.

Brânză bună în burduf de câine

Am ajuns și la concluzii.

Prețurile sunt ok. Nu trebuie să fii nabab ca să faci o vizită la Bolta Rece. Atenție însă cu plata, după cum ați văzut mai la deal, pot apărea surprize.

Dintr-o altă perspectivă, parcarea e realtiv ok, spațiu ar fi pentru câteva mașini însă mai bine veniți cu un taxi, locul e ocupat de vreo câteva epave. Acum temperaturile bat sub zero, așa că e cam greu de crezut că vor fi mișcate până dă colțul ierbii. Prin urmare, nu pot să-i dau mai mult de nota cinci.

Părerea mea, care chiar contează având în vedere că vă pun la dispoziție aceste informații, este că Bolta Rece din Iași exprimă cum nu se poate mai bine situația din România anului de grație 2011 – stăm pe o mină de aur, dar ne batem joc de ea. Ca om care a bătut ceva meridiane la viața lui, pot să spun că vorba „ca la noi, la nimeni!” nu e chiar adevărată. Am mai dat peste astfel de situații și pe alte meleaguri, acolo unde oamenilor nu prea le pasă de ceea ce e în jur. Numai că ăia umblă în fundurile goale, fac pipi in genunchi în mijlocul drumului și n-au pretenții de locuitori ai Europei Unite.

Oricum, după o vizită la Bolta Rece rămâi așa, cu o tristețe de poet neînțeles când îți dai seama că am putea face bani din turism și servicii de să trăim, dacă nu ca belferii, măcar decent. Dar asta e o altă poveste, pentru altă dată.

Așadar, la întrebarea pe care o pun semiretoric la fiecare final de rubrică, „Ți-ai trimite un prieten la Casa Bolta Rece?” o să vă răspund „Da”. Cu o mențiune, inspirată de o reclamă pe care am auzit-o la radio: „La Bolta Rece, vremea trece, prietenii rămân!”, care ajunge de fapt „La Bolta Rece, vremea trece, prietenii rămân… mască!”.

Așadar, aveți grijă să nu aduceți la Bolta Rece prieteni sau cunoscuți de care depinde viitorul vostru financiar.

Oare așa să fi fost și pe vremea lui Eminescu? Nu de alta, dar Neptun intră în zodia Peștilor în scurt timp și treaba asta nu s-a mai întâmplat de pe vremea când Luceafărul cădea printre pământeni. Evident, beat mort.

Nota generală pentru Bolta Rece – 5.14. Cam subțire pentru o casă cu pretenții de emblemă a Iașului…

Note:

Tarife/prețuri: 8

Mâncare: 8

Servire: 3

Curățenie: 4

Ambianță: 4

Muzică: 4

Parcare: 5