Controversatul om politic a prins două mandate de deputat (2000 – 2008), migrând ulterior la felurite partiduleţe şi candidând, fără prea mare succes, la mai multe funcţii publice. Acum a revenit la dragostea dintâi, PRM.

Vrem azi să punem câteva întrebări la care să căutați voi răspunsurile, pentru început. Pe urmă, om zice și noi la ce răspuns ne-am gândit. Cum se cheamă un cetățean care trece prin toate partidulețele care îi ies în cale și care candidează la orice funcție cu putință? Dar unul care azi îi înjură pe țigani și evrei, iar mâine zice că s-a dezmeticit și a devenit tolerant de numa’-numa’? Dar unul care simte nevoia să se perie singur, de zici că i-au murit lăudătorii? Unul pe care dacă îl înjuri, o ia ca pe un compliment, iar dacă îl contrazici numai, îi devii dușman de moarte? Dacă v-ați gândit la mai multe răspunsuri, noi am zice că merge și unul singur. Oficial avocat, Vlad Hogea și-a făcut apariția în politică de niciunde. Şi tot spre niciunde pare să se îndrepte.

Radical și entuziast
Dacă cei mai mulți o iau de jos, de la lipit afișe, la funcții mărunte în partid și, după o lungă ucenicie, ajung să fie puși pe listă la o banală funcție de consilier local, Hogea a rupt stilul din prima. Radical și entuziast ca mulți tineri, Hodea a apărut pe scenă fulminant, direct în dreapta lui Vadim. Aruncat pe lista PRM în momentul de vârf al partidului, în 2000, Hogea a devenit lejer cel mai tânăr deputat din Parlamentul României la doar 23 de ani. N-a trecut mult și lumea a început să-l vadă ca pe un fel de moștenitor al tribunului. Volumul ”Naționalistul”, scos, culmea, cu sigiliul Academiei pe copertă, a provocat un scandal de proporții, de au sărit și procurorii în sus. Invectivele cu care îi acoperise pe toți cei văzuți de el ca dușmani ai neamului au fost șterse însă de imunitatea parlamentară. Cea mai blândă expresie folosită de Hogea, și pe care o putem scrie fără să ne dea cineva în judecată era ”cine luptă împotriva evreilor, luptă împotriva diavolului”. De altfel, scandalul i-a prins bine, că a auzit lumea de el. Nu e puțin lucru să protesteze împotriva ta nume ca Gabriela Adameșteanu, Gabriel Andreescu, Liviu Antonesei, Nicolae Manolescu, Virgil Ierunca sau Monica Lovinescu, nu? Sau să-ți apară numele în New York Times, nu? Așa că al doilea mandat de parlamentar a venit de la sine.

Dintr-o barcă-n alta
O vreme n-a mai auzit nimeni de el. Până în 2005, când hodoronc-tronc, a ajuns observator la Parlamentul European. România se chinuia să intre în UE, iar europenii ne-au chemat să vedem și noi cam cum e cu uniunea. Și i-a plăcut la Bruxelles și Strasbourg. Ar fi vrut și el acolo. Doar că PRM în 2006 nu mai era ce era în 2000. Nu mai era pe val și n-a mai prins loc pe lista de candidați la euro-deputăție. S-a supărat și a început sarabanda plecărilor. Întâi a plecat la Noua Generație, partidul lui Becali. Gigi l-a pus pe liste, în 2007, dar l-a scos când i s-a spus cam ce poamă e. Pentru un Becali care se prezenta creștin și iubitor de oameni, comportamentul radical al lui Hogea era totuși prea mult. Atunci și-a dat seama și Hogea cam ce înseamnă expresia ”păcatele tinereții”. S-a dezis imediat de articolele și cărțile mai vechi și a zis că a ”ieșit din zona politică a urii și intoleranței”. Era prea târziu ca să mai prindă un loc de candidat, așa că a plecat și din PNG și s-a dus la PC. Mai mult decât prezentator de emisiune la o televiziune de-a lui Voiculescu n-a putut însă ajunge.

Din ditamai deputatul, un biet consilier
Așa că, îndrăgostit de TV, s-a dus la alt partid-televiziune: PPDD. Aici s-a văzut nevoit să o ia de la capăt. Să parcurgă etapele pe care alții le-au parcus mai tineri fiind. A candidat la șefia Consiliului Județean. Prea mult. A luat el vreo 9% din voturi, adică în nota partidului. Lumea îl votase de fapt pe Diaconescu, nu pe Hogea. Prudent, Hogea se pusese pe listă și pentru un fotoliu de consilier județean. Asta i-a mers, a ieșit. A stat consilier o singură lună, suficient cât să se remarce. Întâi, a făcut scandal cerând anularea alegerilor, că PPDD obținuse doar 4 mandate, nu 5 câte credea el că merită. A făcut scandal că masa din Sala Galbenă a Prefecturii e prea mică pentru ședințe, iar consilierii județeni ai opoziției sunt discriminați, fiind puși să stea la o altă masă, pusă în prelungire. Și că nici nu au microfoane individuale, fiind nevoiți să împartă un singur microfon. Deh, masa și microfoanele erau calculate pentru mai puțini consilieri. Mă rog, omul, nervos, a amenințat că pârăște CJ la Curtea Constituțională, pentru discriminare. Toată lumea a râs de s-a stricat, firește. Obișnuit deja cu ideea, și-a mai dat o dată demisia, de data asta din CJ. Ca să lase loc unui alt consilier. N-a ratat ocazia să se laude. ”E un gest rar întâlnit în politică”, a zis Hogea.

Înapoi la PRM
Oricum, pe Hogea deputăția îl atrăgea mai mult. Așa că și-a depus dosarul pentru o candidatură în Colegiul 11 CUG, cel mai ușor din câte se puteau găsi, cu niște candidați lejeri. L-a bătut însă Crăciunescu, și el un anonim în Iași, de i-au mers fulgii. Hogea a luat 3.239 de voturi, Crăciunescu – 10.221. Ulterior, Hogea avea să se laude că a tras partidul în sus, de parcă ieșenii visau de-o viață să-l voteze. A reușit să se pună în bețe cu toată filiala. Deputatul Blăjuț a plecat din partid, porcăindu-l ca la ușa cortului: ”păduche care speră la ciolan”. Nici Hogea n-a mai stat mult. PPDD nu mai avea ce să-i ofere. Întâi a plecat la București, lăsând filiala ieșeană în pace. De vreo două săptămâni, a luat-o de la capăt. E din nou alături de Vadim, la PRM. Ca să-l cităm, pe când explica el la un moment dat cum de-a țopăit prin atâtea partide, ”mi-am păstrat orientarea către valorile naționale, tradiționale”. Mda… Altminteri, de remarcat totuși că astea sunt cam singurele valori pe care le deține. Din alea materiale, poate enumera un teren în Iași, un apartament, o casă și datorii de 14.000 de euro la ultima candidatură. O fi bine, o fi rău?