Varujan Vosganian, senatorul liberal de Iaşi al cărui cabinet parlamentar nu e cunoscut de mai nimeni din oraş, a fost mângâiat pe creştetul vanităţii de către sociologul Alfred Bulai, care se întreba cum ar fi fost o dispută Băsescu – Vosganian pe teme economice, în loc de celebra discuţie dintre preşedinte şi Ioana Petrescu, ministrul de finanţe. Atât i-a trebuit lui Vosganian, care s-a umflat în pene şi a început să scrie pe blogul său cum ar fi dat cu Băsescu de pământ. Pentru a se antrena în vederea unei astfel de confruntări, Vosganian şi-a deschis la Iaşi o mică prăvălie şi a început să se tocmească cu clienţii. Primul care i-a călcat pragul a fost Aurel Pandele, un pensionar din colegiul parlamentarului liberal.

Aurel Pandele: Bună ziua, e deschis?
Varujan Vosganian: Oho, poftiţi, poftiţi, sunteţi primul client pe ziua de azi. Cu ce vă servesc? Hai, să-mi fac safteaua cu matale.

Cu cât daţi portocalele?
Aa, ieftin de tot. Sunt portocale creştin liberale, nu-s de ici, de colea. Luaţi şi gustaţi una.

Mmm…cam acră. Dar ceva dulce, un desert, n-aveţi?
Am nişte gogoşi, acum le-am scos din cuptorul de campanie. Ia uitaţi, ce zahăr fin au pe ele. Te lingi pe bot, nu alta!

Da, da, cam cu asta rămânem, noi, ăştia, sărăntocii, cu zahărul pudră de pe tobă. Dar semănaţi cu cineva, vă ştiu de undeva…
Se prea poate, trec des pe acolo.

Nu sunteţi cumva poetul ăla…a fost şi ministru, parcă…
Ei, cu toţii semănăm cu cineva…Şi matale semeni cu Dej…

Nu, serios, sunteţi ăla…Varanian…
Nu, Varanul e altcineva…

Stai, dom’le…Valjan…Jan Valjanian…
Nu, Jean Valjean era un personaj din Mizerabilii.

Păi dumneata nu eşti tot din Mizerabilii? Nu matale te dai senator de Iaşi, da’ nu cunoşti nici măcar două străzi din oraşul ăsta?
Ei, cum nu ştiu…Ştiu strada Armeană…

Atât. Şi probabil că mai ştiţi strada Aeroportului, că pe acolo vă luaţi zborul la Bucureşti.
Domnule, cumpăraţi ceva de la mine sau nu? Că flecari din ăştia ca matale am tot văzut!

Ce să cumpăr? Uite, vinde-mi locul dumitale de parlamentar. Ţi-l plătesc la pensie, în rate.
Mda, vă credeam un om integru, cu spirit civic, cu conştiinţă cetăţenească, care vrea să urnim România spre progres!

Dom’le, uite, aşa-mi placi. Îţi dau zece lei dacă zici: „mă gândesc la ţărişoara mea…”
Hm…treizeci!

Cinşpe!
Douăzeci!

S-a făcut. Ce înseamnă să fii finanţist, dom’le, scoţi banu’ din vorbe goale!