Pentru marea majoritate a românilor, ziua de 20 decembrie este sinonimă cu „Ignatul“ sau Sfântul Ignat, ziua sfântă în care cetăţenii cu stare (câţi mai sunt ei) taie porcii (acele animale de casă pe cale de dispariţie în Moldova).
Deşi este un motiv de bucurie în multe gospodării, ziua de Ignat din acest an a făcut nu mai puţin de zece victime, şi nu în rândul porcilor, ci în al celor care încercau să le vină de hac godacilor.
Pacienţii au avut nevoie de profilaxie antitetanică, antalgice, hemostază provizorie şi intervenţii chirurgicale complexe etc.
Un bărbat din localitatea Cucuteni, de exemplu, a fost diagnosticat cu arsuri de gradul II la nivelul mâinilor provocate în timp ce încerca să pârlească porcul.
O altă persoană din Ciurea a avut nevoie de operaţie după ce porcul, ca un animal ce este, l-a muşcat de mână, iar un altul, din Valea Lupului, a necesitat intevenţie chirurgicală după ce şi-a înfipt cuţitul în coapsa stângă. Ca să vezi!
De ce se taie porcul de Ignat?
Şi, dacă tot am vorbit despre Ignat, ne-am gândit să vă prezentăm pe scurt două legende legate de numele acestui sfânt şi ce legături are el cu porcul.
Potrivit uneia dintre legende, într-un sat, trăia un om pe nume Ignat. În preajma Crăciunului, încercând să-i vină de hac porcului, Ignat şi-a omorât tatăl din greşeală.
Cuprins de disperare, Ignat pleacă în lume să-şi caute izbăvirea.
Şi aşa cum e în legende, Ignat se împacă şi cu propria conştiinţă şi cu Dumnezeu şi este făcut Sfânt.
Într-o altă istorisire, Ignat se pare că este o divinitate solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor.
Sacrificiul porcului şi ritul funerar de incinerare (pârlitul porcului) în ziua de Ignat (Ignis – foc, în latin) este o practică preistorică ce a rămas de-a lungul timpului în ţinuturile româneşti.
Această practică se făcea din respect faţă de zei, sacrificarea porcilor fiind întâlnită şi la egipteni şi la indieni.
Ce spun europenii
Potrivit normelor UE, au fost impuse tot felul de restricţii în ceea ce priveşte sacrificarea porcilor.
Astfel, porcul trebuie să fie asomat de un specialist veterinar prin electrocutare sau împuşcare cu pistol cu glonţ captiv, într-un abator şi nu în curtea omului. Rostul schimbărilor, spun europenii, ar viza stabilirea unui standard de curăţenie şi de siguranţă în ceea ce priveşte calitatea cărnii.
Mai mult, carnea trebuie testată înainte de a fi dată spre comercializare, iar carnea provenită de la porcii crescuţi în sisteme nonprofesionale poate fi utilizată numai pentru consum familial.
Ritualuri, credinţe şi tradiţii de Ignat
Tăierea porcului de Ignat este însoţită în România de mai multe ritualuri, credinţe şi tradiţii. Iată câteva dintre acestea, însoţite de comentariile noastre:
– În preajma porcului sacrificat nu trebuie să se afle oameni miloşi pentru că asta îl supără pe Dumnezeu (nu ştim ce legătură are Dumnezeu cu tăirea porcului).
– E bine să vezi sânge în ziua de Ignat, pentru că numai aşa vei fi ferit de boală (noi credem că o variantă ar fi să umblaţi bine îmbrăcaţi şi să vă spălaţi pe mâini când veniţi de afară).
– După ce a fost sacrificat, porcului i se face în frunte o tăietură cu cuţitul în semnul crucii, zicându-se: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin! (e clar că Dumnezeu are o problemă cu porcii).
– Dacă nu tai porcul de Ignat, nu-i mai merge bine, iar acesta slăbeşte (credem că porcul s-ar risca să nu-i mai meargă bine).
– În această zi nu se lucrează lucruri femeieşti, ca să nu icnească, să nu geamă, ca porcul (aici ar fi mai multe comentarii de făcut, dar ne abţinem să nu fim consideraţi misogini).
