Gabriel Surdu este preşedintele care a reuşit să dea filiala locală a PDL cu capul de prag. De pragul cu maxim 5% intenţii de vot

Decât codaş la oraş, mai bine în satul meu fruntaş, şi-o fi zis Gabriel Surdu când s-a hotărât să se facă şef de partid, la PDL. Şi a reuşit. N-a trecut prin niciun fel de alegeri interne, ci doar prin jonglerii la vârful partidului. Dar, după ce s-a făcut şef, Surdu s-a pierdut “în peisajul politic local” atât el cât şi PDL-ul ieşean, devenit acum un partid de buzunar. Omul nostru, calificat de unii drept mare afacerist, va rămâne clar în istoria Iaşului cu cele mai trăsnite idei politice şi de business.

A pândit la cotitură

Dar să le luăm pe rând. Surdu a ajuns la PDL în urma unui transfer spectaculos de la PSD. Cam prin 2007 – 2008 i s-a urât cu binele şi a tăiat-o la PDL. Atunci, partidul era la guvernare, iar senatorii şi deputaţii PDL pur şi simplu l-au ignorat. A stat, a răbdat, PDL a pierdut alegerile locale din 2012, apoi pe cele generale, numai bine pentru Surdu să ridice pretenţii de mare lider. A luat puterea şi-a făcut-o pur şi simplu praf. A îngropat definitiv filiala locală a PDL.

O iniţiativă uluitoare

Nici cariera în administraţia locală nu a fost grozavă. Surdu a fost, pe rând, consilier judeţean şi consilier local. Ca ales local, Surdu s-a făcut cunoscut printr-o poziţie fermă adoptată în plen pe o chestiune esenţială pentru Iaşi: din poziţia sa de pe scaun, vedea, vizavi, picioarele colegelor de Consiliu Local. Nu toate picioarele erau acoperite de pantaloni, ceea ce sesizaseră şi ziariştii. Omul a cerut luarea de măsuri ferme, deşi unele perechi de picioare chiar erau drăguţe. S-a rezolvat, picioarele nu se mai văd, graţie unor scânduri cu poze din Iaşul vechi. Decisivă idee pentru bunăstarea ieşenilor, nu? Dacă vă vine a crede, omul ăsta era chiar să devină prefect, pe când Neculai Apostol se îmbolnăvise de solcanită acută.

Om cu turnurile la cap

Ca om de afaceri, Surdu ştie trei feluri: irealizabile, fantasmagorice şi simpatice, dar inaplicabile. Adică zero. Bine, mai sunt şi alea din care chiar ies bani, dar ele nu mai sunt făcute publice. Din cele irealizabile, se poate menţiona ideea lui de a face un turn de 50 de metri peste drum de Hotel Europa. De fapt, era realizabil, cu două condiţii: teren şi bani. Terenul e al multora şi cu statut de (încă) parc, iar banii… Mda, trebuia să vină cineva şi cu ei, aşa că nu s-a mai făcut. Tot de-atunci, adică de acum vreo 8 ani, datează alt turn: 13 etaje, pe Sf. Andrei. Trei etaje numai de parcări. Rezultatul, acelaşi. Turnurile sunt damblaua omului, iar cu hobby-urile nu te pui, dar poţi trece la a doua categorie. A mai visat un turn în Păcurari, la pachet cu un cartier de vile în Bucium. S-a mai gândit la două turnuri, ca în Stăpânul Inelelor, de-o parte şi de alta a bulevardului Independenţei, unite printr-o pasarelă. S-o fi gândit omul la turnurile Petronas din Malaiezia, în proporţii bahluiene. Nu s-au făcut, spre deosebire de cele din Kuala Lumpur, dar nu contează. “Golden Gate” sună mai fain decât “Petronas”, chiar dacă ale lui Surdu trebuiau să aibă 16 etaje, iar ale familiei Ewing de Malayezia au 452.000 de milimetri înălţime. Adică juma’ de kilometru, pe scurt.

“Parc cu funcţiuni culturale”

Să nu uităm. Ca ales local a propus grădiniţă în locul facultăţii din Copou. Nu, nu facultatea de ştiinţe economice, ci aia de mai la deal, de pe dr. Vicol nr. 10, cu 1.400 de studenţi, de la 6 luni pentru furt la 25 de ani pentru omor deosebit de grav. Acolo, după zidurile de beton voia omul nostru un “parc cu funcţiuni culturale” (nu ne întrebaţi ce e ăsta, e visul lui, nu al nostru) şi un orăşel al copiilor. Mda, şapte ani pentru viol te califică drept copil la facultatea în cauză… Eh, a treia categorie e drăguţă. Un incinerator ecologic, printr-o firmă din Paşcani, controlată îndeaproape. La idee s-a băgat şi mai vechiul preşedinte al Consiliului Judeţean, Flaişer, dar nici asta nu s-a făcut. Că urmau să fie incineraţi câini vagabonzi sau atei convinşi, asta nu mai ştim, dar urmau să se facă din cenuşa lor nişte cărămizi frumoase, numai bune pentru Golden Gate. Până la urmă, în loc de incinerator s-a făcut o staţie de betoane. Bună şi aia, pentru economia judeţului.

Faliment politic

Parcările sunt o altă pasiune a lui Surdu. Parcări în afara oraşului, pentru maşinile grele. Nu-i rău, da’ unde le faci? Ai vreun teren liber, coane? Parcări pe rând: localnicii între 16.00 şi 8.00, iar cei veniţi cu treabă în zonă, între 8.00 şi 16.00. Şi dacă vine omul mai devreme acasă şi crede că pe locul lui a parcat unul venit la nevastă-sa? Plăteşti matale spitalizarea? Ca să n-o lungim. Până la urmă, din toate planurile s-a ales doar cu un GabrielCenter, în buricul târgului, pe Sf. Lazăr. Unde am vrut să ajungem de fapt. Pe cât de gogonate sunt planurile sale de business, tot pe atât de umflate sunt și inițiativele sale politico-administrative. Și-atunci mai miră pe cineva că Surdu a falimentat politic și partidul pe care-l conduce?

Fantasmagorie de business marca Surdu:

1. Turn de 50 de metri peste drum de Hotel Europa
2. Alt turn: 13 etaje, pe Sf. Andrei
3. Alt turn ân Păcurari
4. Două turnuri, de-o parte şi de alta a bulevardului Independenţei, unite printr-o pasarelă

Aberații edilitare via Surdu:

1. Desființarea Penitenciarului din Copou și realizarea acolo a unui parc ”cu funcţiuni culturale”
2. Realizarea unui tunel rutier pe sub bulevardul Ștefan cel Mare
3. Mutarea statuii lui Mihai Viteazu din Copou în Podu de Piatră
4. Realizarea unei scene rabatabile subterane în fața Palatului Culturii